Ds slăbire jogja, Michel Foucault - Istoria Nebuniei in Epoca Clasica | PDF

Cum e privit sufletul în acest rău pe care nosologiile îl descriu cu atîta uşurinţă ca maladie: ca un segment al corpului atacat de mala­die ca şi toate celelalte? Există mai întîi întreaga greutate a unei tradiţii: tradiţia teologilor şi a cazuiştilor, dar şi tradiţia juriştilor şi a judecătorilor.

Era el de altfel în stan de graţie în momentul în care a intrat în demenţă? Nebunul, fl îndoială, va fi mîntuit, orice ar fi făcut în starea sa de nebunie: 9 fletul i-a rămas deoparte, ferit de maladie — şi apărat, prin maladl însăşi, de rău. Sufletul nu este suficient de angajat în nebunie ds slăbire jogja a păcătui în ea.

Benda, voi. Si totuşi, pentru cine filozofează asupra exactităţii medicinei, asupra eşecurilor şi succeselor sale, sufletul nu e oare ds slăbire jogja mult şi iţiai puţin decît acest prizonier liber? Nu înseamnă că face parte din materie, dacă prin materie, prin intermediul ei şi din cauza ei, e atins în libera exercitare a funcţiilor sale esenţiale: în judecata însăşi? Arsenal, ms. Din adîncul ne buniei sale care raţionează, adică din înaltul înţelepciunii sale ne.

Ferestrele mele sînt la fel de deschise ca şi ale voastre, pentru că văd aceleaşi obiecte şi înţeleg aceleaşi cuvinte. Dilemă care sugerează înlănţuirea pe care o ascunde.

Pierderea în greutate care se încadrează din căruță - Cum să slăbești în siguranță și eficient

Trebuie să încercăm să urmărim tocmai această înlănţuire, Nu e uşor decît la prima vedere. Pe de o parte, nebunia nu poate fi asimilată unei tulburări a simţu­rilor; ferestrele sînt intacte, şi dacă nu se vede bine în casă nue pentru că ele ar fi astupate. Aici, Voltaire traversează dintr-un salt un întreg cîmp de discuţii medicale. Sub influenţa lui Locke, mulţi medici căutau originea nebuniei într-o tulburare a sensibilităţii: dacă vedem diavoli, dacă auzim voci, sufletul n-are nici un amestec, el primeşte cum poate ceea ce îi impun simţurile.

Voltaire e de această părere. Prudent3 ds slăbire jogja să îndepărtăm un senzualism primar, să evităm ca ds slăbire jogja pr22 simplă şi prea directă a lui Locke să sfîrşească prin a proteja un suflel căruia totuşi senzualismul vrea să-i reducă puterile. Dar dacă tulburarea simţurilor nu e cauza nebuniei, îi este toWf1 model.

VII, pp. Nebunul este un bolnav al cărui creier suferă, pierde luna grasime uin eutosul e un bolnav pe care îl dor mîinile şi picioarele; el gîndea creierul, aşa cum mergea cu picioarele, fără să cunoască nimic nici ds slăbire jogja puterea sa inexplicabilă de a merge, nici despre puterea, la fel de inexplicabilă, de a gîndi. El este simţul simţurilor, acţiunea acţiunii.

Şi aşa cum mersul e împiedicat de paralizia piciorului, iar vederea e înceţoşată de tulburarea ochiului, sufletul va fi atins de leziunile corpului şi mai ales de leziunile acestui organ privilegiat care este creierul, organul tuturor organelor — al tuturor ds slăbire jogja şi totodată al tuturor acţiunilor.

Sufletul este deci la fel de angajat în corp ca şi vederea în ochi sau acţiunea în muşchi. Iar dacă am su­prima ochiul Pe scurt, din faptul că nebunia nu e o atingere a simţurilor, Vol­taire trage concluzia că sufletul nu este, prin natura sa, diferit de oricare dintre simţuri, avînd creierul drept organ. Vo taire, loc. Dar textul lui Voltaire.

Acest text se orientează, sub îndrumarea ironiei, spre,ceva care depăşeşte în timp această experienţă, spre poziţia cea mai puţin ironică faţă de pro­blema nebuniei.

El arată şi lasă să se prevadă sub o altă dialectică şi polemică, în subtilitatea încă vidă a conceptelor, ceea ce va deveni în secolul al XlX-lea o evidenţă indiscutabilă: nebunia este ori atin­gerea organică a unui principiu material, ori tulburarea spirituală a unui suflet imaterial.

Faptul că Voltaire a schiţat din exterior şi prin subterfugii com­plexe această problematică ds slăbire jogja nu îndreptăţeşte ds slăbire jogja ei ca esenţială pentru gîndirea secolului al XVIII-lea.

Interogaţia asupra împărţirii între corp şi suflet nu s-a născut din fondul medi-cinei clasice; este o problemă importată la o dată destul de recentă şi decalată pornind de la o intenţie filozofică. Ceea ce admite fără probleme medicina epocii clasice, terenul pe care merge fără să pună întrebări, este o altă simplitate — mai com­plexă pentru noi, care sîntem obişnuiţi începînd din secolul al XlX-ls să gîndim problemele psihiatriei în opoziţia dintre spirit şi corp.

Şi alte ds slăbire jogja. E un joc căruia medicilor-istorici le place să se abandoneze: a regăsi sub descrierile clasicilor adevăratele maladii care sînt de­semnate acolo.

Cînd Willis vorbea de isterie, nu ascundea oare feno­mene epileptice? Cînd Boerhaave vorbea de manii, nu descria el paranoia? Sub o anumită melancolie a lui Diemerbroek nu sînt uşor de identificat semnele sigure ale unei nevroze obsesionale? Acestea sînt jocuri de prinţi11, nu de istorici. Se poate ca, de la un secol la altul, să nu se vorbească sub acelaşi nume de aceleaşi maladii, dar aceasta pentru că, în mod fundamental, nu este vorba de aceeaşi maladie.

Lăsînd deci deoparte o problematică adăugată destul de tîrziu la experienţa nebuniei, vom încerca acum să desprindem structurile Tissot, Avis aux gem de lettres, trad. Trebuie să presupunem, evident, că l-au citit pe Diemerbroek.

• Dieta de slabit cu apa calda
• Metode de slabit sanatos
• Pierderea în greutate care se încadrează din căruță Frecvență - ardere a grăsimilor : pentru pierderea în greutate - Scapă-te rapid de grăsime corporală tabara de slabire mtv Modelele pierd in greutate poezii despre succesul scăderii în greutate, slăbește la orice vârstă pierderi în greutate cifre publice.
• Zumba este bine să piardă în greutate
• Michel Foucault - Istoria Nebuniei in Epoca Clasica | PDF

II, p. L ISTORIA NEBUNIEI care îi sînt proprii — începînd cu cele exterioare ciclul cauzalităţi, luîndu-le apoi pe cele interioare şi mai puţin vizibile ciclul pasiiM şi al imaginiipentru a încerca, în cele din urmă, să regăsim în adîn cui acestei existenţe ceea ce a putut-o constitui ca atare — momentul esenţial al delirului.

Distincţia între cauze îndepărtate şi cauze imediate, familiară tuturor textelor clasice, poate să pară la prima vedere fără mari con­secinţe şi să nu ofere pentru organizarea lumii cauzalităţii decît o structură fragilă. Ds slăbire jogja fapt, ea a avut o pondere considerabilă; ceea ce poate fi în ea aparent arbitrar ascunde o putere structurantă foarte riguroasă. Mai întîi o modificare mecanică, sprijinindu-se atît pe forţa mişcării, cît şi pe traiectoria ei: la un maniac spiritele se mişcă violent; ele pot deci pătrunde pe căi care n-au fost niciodată deschise şi n-ar trebui să fie; aceste drumuri noi antrenează un curs foarte bizar al ideilor, mişcări bruşte şi extra­ordinare, şi de o vigoare atît de mare îneît par să depăşească de de­parte forţele naturale ale bolnavului.

Apoi o modificare chimică: spi­ritele capătă o natură acidă care le face mai corozive şi mai penetrante, mai uşoare şi ds slăbire jogja puţin încărcate de materie; ele devin astfel vii şi impalpabile ca flacăra, dînd astfel comportamentului maniacului tot ce are el viu, neregulat şi înflăcărat. Atît de apropiate îneît nu par sa fie mult mai mult decît o transcriere calitativă a tot ce e mai vizibil în manifestările maladiei.

II, pp.

Michel Foucault - Istoria Nebuniei in Epoca Clasica

IV, p. Astfel slăbiciunea şi ds slăbire jogja spiri­telor provoacă în mod ds slăbire jogja slăbiciunea şi dezordinea sufletului şi îl transformă în jucăria pasiunilor celor mai violente, fără a le putea rezista în vreun fel.

De la una la alta circularitatea e perfectă: imaginea e indusă pornind de la familiarităţile percepţiei; iar singularitatea sim­ptomatică a bolnavului e dedusă din proprietăţile fizice atribuite ima­ginii cauzale. De fapt, sistemul cauzelor apropiate nu e decît reversul recunoaşterii empirice a simptomelor, un fel de valorizare cauzală a calităţilor. Or, puţin cîte puţin, de-a lungul secolului al XVIII-lea, acest cerc atît de strîns, acest joc al transpunerilor care se întoarce asupra lui însuşi, reflectîndu-se într-un element imaginar, se deschide, se des­tinde după o structură de-acum lineară, în care esenţialul nu va mai fi o comunicare a calităţii, ci pur şi simplu un fapt de antecedenţă; ds slăbire jogja prin aceasta, cauza va trebui recunoscută nu în elementul ima­ginar, ci în interiorul unei percepţii organizate.

Asta nu înseamnă că imaginea şi calitatea sînt lurigate din această nouă structură a cauzalităţii imediate; dar ele rebuie să fie investite şi prezentate într-un fenomen organic vizibil,e să poată fi deghizat, fără riscul erorii sau al învîrtirii în cerc, ca Pt anterior.

De fapt, dacă suportul în sine e perfect vizibil în realitatea sa materială, transformarea care serveşte drept cauză imediată nebuniei nu e propriu-zis perceptibilă; ea nu e încă cel mult, decît o calitate impalpabilă, aproape morală, inserată în ţe-şutul percepţiei. E vorba în mod paradoxal de o modificare pur ds slăbire jogja cel mai adesea mecanică, a fibrei înseşi, dar care nu o transformă decît sub orice percepţie posibilă şi în determinarea infinit de scă­zută a funcţionării sale.

Fiziologii care văd fibra ştiu bine că nu se poate observa asupra ei sau în ea nici o tensiune sau destindere ds slăbire jogja chiar cînd excita nervul unei broaşte, Morgagni nu constata nici o contracţie; iar prin asta confirma ceea ce ştiau deja Boerhaave, Van Swieten, Hoffmann şi Haller, toţi adversari ai nervilor-coardeşi ds slăbire jogja patologiilor tensiunii şi destinderii.

Dar medicii, practicienii, văd şi ei, şi văd altceva: ei văd un maniac, cu muşchii contractaţi, cu un rictus pe chip, cu gesturile sacadate, violente, răspunzînd cu o ex­tremă vioiciune la cea mai mică excitaţie; ei văd genul nervos ajuns la ultimul grad al tensiunii. Dar puţin cîte puţin cea dintîi învinge, nu fără a lua cu ea valorile celeilalte. Iar acele faimoase ds slăbire jogja de tensiune, de uscă­ciune, de înăsprire pe care fiziologii nu le vedeau, un practician ca Pomme le-a văzut cu ochii săi, le-a auzit cu urechile sale — crezîiw ca triumfă asupra fiziologilor, dar făcînd de fapt să triumfe astfel structura cauzală pe care ei înşişi căutau s-o impună.

Aplecat asuptf corpului unei paciente, a auzit vibraţiile unui gen nervos prea irit3 şi după ce 1-a lăsat la macerat în apă timp de douăsprezece ore f zi vreme de zece luni, a văzut cum se desprind elementele uscate al' 16 Sydenham, op.

Proximitatea cauzei nu maj e cerută în unitatea de sens, în analogia calitativă, ci în vecinătatea anatomică cea mai riguroasă. Cauza va fi găsită cînd se va ds slăbire jogja atribui, situa ds slăbire jogja percepe perturbarea anatomică sau fizio­logică—nu contează natura sa, forma sau maniera în care afectează sistemul nervos — care e cel mai aproape de joncţiunea sufletului cu corpul.

Sepulchretum de Bonet, publicată pentru prima dată înnu propunea încă decît descrieri calitative, în care presiunile imaginare şi greutatea temelor teoretice supuneau percepţia şi o încărcau cu un sens predeterminat.

Bonet a văzut, la autopsie, creierul maniacilor uscat şi friabil, pe al melancolicilor umed şi foarte congestionat de umori; în demenţă, substanţa cere­brală era foarte rigidă sau, dimpotrivă, excesiv de relaxată, dar în ambele cazuri lipsită de elasticitate. Dar program banda pentru slabit calităţi trebuie acum safie percepute, şi încă într-o percepţie purificată de orice aprehen- lune sensibilă prin rigoarea măsurii.

Starea creierului nu mai re-Prezintă cealaltă versiune, traducerea sensibilă a nebuniei; este un e' de eveniment patologic şi o modificare esenţială care provoacă "ebuni 18 p P §a mrnE, Trăite des affections vaporeuses des deux se. Paris, ed. I, secţiunea VIII, pp. Prima concluzie: greutate; creierului nu e constantă, ea variază în funcţie de diferite stări pa. Or, la smintiţi, se găsesc modifi-cari de acelaşi ordin. Contează mai puţin orizontul teoretic din care se desprind lucrării lui Meckel, sau ipoteza sa despre o sevă nervoasă secretată de crtl şi ale cărei perturbări ar provoca nebunia.

OV, f. Tulburarea cerebrală îşi va avea deci structura proprie ds slăbire jogja structură anatomică oferită percepţiei —, iar tulburarea spiritului, manifestările sale singulare. Cauzalitatea ie juxtapune, nu transpune dintr-una în alta elemente calitative.

Autopsiile lui Meckel nu ţin de o metodologie materialistă; el nu crede nici mai mult, nici mai puţin decît predecesorii şi contemporanii săi în determinarea nebuniei de către o leziune organică. Dar el plasează corpul şi sufle­tul într-o ordine de vecinătate şi succesiune cauzală care nu auto­rizează nici întoarcerea, nici transpunerea, nici comunicarea calitativă. Această structură se desprinde mai complet la Morgagni şi Cullen.

Masa cerebrală nu mai joacă, în analizele lor, simplul rol de punct de aplicaţie privilegiat al cauzalităţii; ea devine în sine un spaţiu cauzal diferenţiat şi eterogen, care îşi dezvoltă structurile anatomice şi fiziologice, ds slăbire jogja în acest joc spaţial formele variate ale nebuniei.

Pentru ca «ea creierului să fie normală, trebuie ca starea sa de excitaţie să le °niogenă în diferitele lui regiuni: fie o stare de excitaţie ridicată Vegheafie o stare de excitaţie mai scăzută sau de colaps, ca în.

Pierderea în greutate care se încadrează din căruță

Dar dacă excitaţia sau colapsul sînt repartizate în inegal în creier, dacă se amestecă formînd o reţea eterogenă de toare excitate şi de sectoare cufundate în somn, apar, dacă subiec- I Q°arme, vise, iar dacă e treaz, crize de nebunie.

Vom putea vorbi 1 de nebunie cronică atunci cînd aceste stări inegale de excitare u. De aceea la examenul anatomic creierul nev"' nilor comportă unele părţi dure, congestionate, şi altele, dimpotrjv-moi şi într-o stare de relaxare mai mult sau mai puţin complet:: Observăm ce evoluţie a cunoscut, de-a lungul epocii clasice, n, ţiunea de cauză imediată, sau mai curînd semnificaţia pe care o capă tă cauzalitatea tocmai în interioru!

Restructurare caie va face posibile, în epoca următoare, materialismul, organicismul în orice caz efortul de determinare a localizărilor cerebrale; dar care deocamdată, nu înseamnă vreun proiect de ds slăbire jogja gen. E vorba de ceva mai mult şi de ceva mai puţin. Mult mai puţin decît irupţia unui ma­terialism ; dar mult mai mult, pentru că este demontată forma de cau­zalitate care, începînd din secolul al XVlI-lea, organiza raporturile dintre suflet şi corp; ea este detaşată din ciclul închis al calităţilor şi situată în perspectiva deschisă a unei înlănţuiri mai ds slăbire jogja şi totodată mai simple, care plasează într-o ordine de succesiune in­amovibilă spaţiul cerebral şi sistemul semnelor psihologice.

Pe de o parte, toate comunicaţiile semnificative sînt întrerupte; dar, pe de altă parte, nu mai e convocat tot corpul pentru a forma structura cau­zei imediate; numai creierul, fiind organul care se apropie celm; mult de suflet, şi chiar anumite segmente privilegiate ale sale moş­tenesc ansamblul a ceea ce va înceta rapid să se numească, de-acum înainte, cauze imediate. La început, ea era definită numai prin anK rioritate — relaţie de vecinătate care, fără să excludă un anume ai bitrar, nu grupează decît coincidenţe şi încrucişări de fapte sau trans formări patologice nemijlocite.

Ettmuller, Pratique de medecine speciale, Lyon,pp.